Di la o vremi scripcuța s-o prăpădit în infinit ori n-o mai rezistat ș-o crăpat de rușini și di cântat sau di jeli s-o făcut scândureli. Și cum eram eu amărât până-n gât, numa ce aud din auzite de faimosul Liceu Pedagogic de cinci ani. Deodată-mi vine mintea la cap și-o iau la trap. M-am…
Pe la paisprezece ani am ajuns la școală în târg. Cum am ajuns voi povești mai în colo. Aici vreau să spun cum am făcut rost de o scripcă adevărată. E musai să știți că toate clasele, de la școala primară și gimnaziu le-am trecut în opinci și trăistuță. Mamuța, bucuroasă că am reușit la…
Amu, stați s-auziți alta...Într-un an, nu știu prin ce an, îi vine-n cap lui Tatuța să meșterească o scripcuță pentru mine, bag sama, pentru că eram primul născut, dar și primul la cântat cu glasul. Era toamna pe vremea când se culegea popșoiul (porumbul). Fuge Petrea pe ogor, taie cu secerea un strujan-doi, care erau…
În Moara Carp, la coada iazului Roșia era casa părintească cu două odăi, tindă și șandrama și cu toate cele pe lăngă ea: ogradă cu iarbă și dor, șură cu fân și grajd de animale, coteț pentru porci și păsări, cu gard din nuiele de răchită împletite cu meșteșug de Tatuța. După doi-trei ani, când…